Romania 1-3 Serbia. Meciul a inceput la 20:45, fix in Earth Hour. N-am stins TV cu ocazia asta, dar am văzut prima repriză cu lumina stinsă. Se pune? Eh, nu contează. Ne-au stins sârbii lumina, oricum. Nu mai avem decât şanse matematice la calificare. Si nici n-ar fi asa mare problema. Ziceam la un moment dat (si inca imi mentin parerea) ca sunt mult mai interesante turneele finale in care Romania nu participa si Champions League fara echipe romanesti.

Pe de alta parte, a fost un meci plăcut ochiului. Românaşii au jucat binişor, au atacat mult (oarecum atipic), nici măcar n-au fost huiduiţi, cum se întamplă de obicei. Păcat de rezultat… Păcat de Dorel, săracu’ n-a ştiu exact pentru cine joacă – Bănelul naţionalei. Sârbii n-au mişcat mare lucru. 3 goluri şi atât! Eficienţă maximă. Lobont, saracu’, a cam fost spectator. Nu-mi aduc aminte sa fi prins mai mult de o minge.

Nici nu se termină meciul bine şi apar şi jurnaliştii cu căcaturile lor de minunatele întrebări. Îl întrebau pe Codrea (sau pe Raţ ) ce schimbări vor fi în lot (de parca el ar fi antrenorul), pe Piţurcă – dacă se bat antrenorii pe postul lui şi dacă va fi schimbat (de parcă el ar decide), etc. După care, lui Radu Naum i se pare Codrea agresiv. Agresiv? Păi de reporterii ăia ce zici? Ca vulturii la hoit au sărit după înfrângerea asta… Zici ca lucrau toţi la Cancan… Frate, e doar un sport! Mai lăsaţi-i în plm cu teoria conspiraţiei şi luaţi-vă meseria în serios! Jurnalism sportiv nu înseamnă ştiri despre ce piţipoance a babardit Mutu/Cristea de la Dinamo/Pulhac/etc, sau despre ce maşină şi-a tras nu ştiu cine, sau ce sacoşe mai cară Becali, bla bla. Altfel, Gazeta Sporturilor si ProSportu’ ar putea fi printate pe hârtia igienică de care ne povesteşte krossfire.

Închei cu o dedicaţie din acelaşi domeniu:

Naţionala e pisica, WC=campionatul mondial (World Cup) , apa e trasă după (ne)calificări.

P.S.: Cât de trist e să fii penultima echipă din grupă, (doar) înaintea Insulelor Feroe?!